REZUMAT BREVET INVENTIE
,, Fosa septica cu autodrenare '' se referă la un dispozitiv pentru epurarea mecano-biologică a apelor uzate menajere, din categoria foselor septice. Problema tehnică pe care o rezolvă invenţia constă În epurarea biologică a apei uzate prin folosirea microorganismelor aerobe existente În sol şi autodrenarea fosei septice cu infiltrarea directă În sol, fără folosirea altor elemente de drenaj sau infiltraţie. Invenţia rezolvă problema tehnică propusă prin comunicarea permanentă a fosei septice prin intermediul ţevii cu găuri, cu sistemul de infiltraţie În sol a apei epurate, ţeava fiind folosită atât pentru alimentarea fosei septice cu microorganisme aerobe din sol cât şi pentru evacuarea apei epurate pentru absorbţie de către sol. Fosa septică cu autodrenare conform invenţiei este constituită dintr-un recipient prevăzut la partea cu superioară cu un orificiu pentru o conductă de acces a apei uzate, un orificiu de serviciu, un orificiu de curăţare şi un orificiu de evacuare a gazelor, caracterizată prin aceea că pereţii laterali ai recipientului sunt străpunşi de o ţeavă de drenaj care se prelungeşte În exteriorul recipientului, ţeava fiind prevăzută, pe toată lungimea sa, atât la partea superioară cât şi la cea inferioară cu găuri pentru evacuareaapei epurare in sol. Fosa septică cu autodrenare conform invenţiei prezintă următoarele avantaje:
- creşterea coeficientului de reducere a substanţelor organice poluante;
- eliminarea elementelor de drenaj suplimentare cum sunt ţevile şi tuburile de drenaj şi sau de infiltraţie cum sunt tunelele de infiltraţie.
Fosa septică cu autodrenare este constituită dintr-un recipient prevăzut cu cel puţin o ţeavă cu găuri, un orificiu pentru o conductă prin care intră apa uzată, un orificiu de serviciu pentru diferite dotări suplimentare, un orificiu pentru curăţare şi un orificiu pentru evacuarea gazelor de digestie. Apa uzată pătrunde În recipient şi se separă astfel: Într-un strat de substanţe mai grele decât apa, care se vor depune la bază, Într-un strat de substanţe mai uşoare decât apa, care vor pluti În recipient şi o parte de densitate apropiată de a apei situată Între celelalte două straturi. Substanţele grele sunt digerate de bacteriile anaerobe, situate În cea mai mare parte În zonele unde sunt depuse substanţele grele. Stratul de sus conţine elemente plutitoare, cum sunt uleiuri, grăsimi şi corpuri organice sau neorganice care nu pot pătrunde prin găurile ţevilor spre sistemul de infiltraţie la fiecare aflux de apă uzată, datorită vâscozităţii mai mari decât a apei sau dimensiunilor mai mari decât găurile. Această parte este descompusă de microorganismele aerobe din sol, care pătrund din sistemul de infiltraţie Împreună cu apa şi aerul din sistemul de infiltraţie prin ţevile cu găuri, de fiecare dată când nivelul apei din sol depăşeşte nivelul ţevilor cu găuri. Biodegradarea şi dezintegrarea cornpuşilor organici de către microorganismele aerobe reduce semnificativ cantitatea depoluanţi organici din apa uzată. Digestia este amplificată de circularea materiei organice şi microorganismelor aerobe datorită turbulenţei mărite de prezenţa ţevilor şi găuri lor la fluxurile şi refluxurile de apă. Stratul din mijloc este format din apă, lichide dizolvate şi solide În suspensie. Lichidele organice dizolvate şi corpurile solide orqanlce În suspensie sunt descompuse de microorganismele aerobe dinrecipient. Lichidele dizolvate cu vâscozitate redusă apropiată de cea a apei şi solidele În suspensie cu dimensiuni mai mici decât găurile pătrund prin ţevile cu găuri În sistemul de infiltraţie la fiecare aflux de apă, unde până la absorbţia În sol continuă să fie digerate de microorganismele din sol. Datorită digestiei realizată de microorganismele aerobe, se măreşte coeficientul de reducere a substanţelororganice. Apa epurată transmisă prin ţeava cu găuri este absorbită În final În straturile de sol, fără folosirea altor elemente de drenaj sau infiltraţie.